Elena Baboi

REVIN IMEDIAT!

Imediat poate însemna o veşnicie.
Mă înclin pe altarul atemporal,
Mă cutremur cu fiecare secundă,
am ajuns la ultima rundă.

Deontologia şi noi. Un simplu proverb românesc spune: Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face!

Jean Moscopol cânta:

Oare?

Trecem în grabă pe lângă noi.

Nu reuşim să ne mai vedem inima.

 Nu reuşim să ne oprim pentru a ne odihni gândurile.

Frunze, beţişoare, şotron,

trombon, cancan, oblon,

şablon, fluturi, ciori,

papagali, gângurit, umilit,

 patroni, grauri, mioare,

brand, cred.

Sânge, plânge, plecare.

pământ, mormânt, palate,

salbe, miliarde,

ură, crudă, fură.

Amestec cumplit de trădare,

 durere, tăiere, frustrare.

minte, cuminte, scăpare,

şansă, pierdere, floare.

Opreşte cine  mai poate,

Cărare şi inimi curate,

Stigmate şi pulberi de creier,

cine mai crede în greier,

Furnica se-apleacă de muncă,

dar cineva se ridică,

stinge lumina şi fuge,

că sigur nu mai ajunge.

Şi plânge.

Şi viforul vine, 

le curge prin vine.

Basta , glastra, pro-ASTA.

????????

Toate drepturile de autor apartin celor care au realizat filmuletul.

Pământul şi-a aprins ţigara de la soare,

A închis ochii şi a privit înăuntrul său.

A tuşit de câteva ori,

parcă să se spargă de atâta fum.

Munţii s-au încovoiat,

Oceanele  s-au învolburat.

Polul Nord s-a topit de ruşine

Iar la Ecuador au îngheţat delfinii.

A început o ploaie solară

Peste colinele cu  piatră de moară,

Vântul de piază rea a bătut

Şi cenuşa din vulcani a spulberat

orice spaimă de bine făcut  în grabă,

mai degrabă pământul îşi vrea dreptul.

Se înfioară şi curge precum smoala

Pe creasta de speranţă rănită,

Pe umăr de demnitate scorojită.

Şi ţigara s-a stins

 şi cu ea

şi pământul.

Se pare că în Danemarca nu sunt interzise acțiuni barbare, cum ar fi aceea de a ucide delfinii Calderon. In timp ce la ei este permis așa ceva, la noi, până și porcul, din ce în ce mai rar văzut prin gospodăriile românilor, dar tot mai des prin alte părți, esențiale, de altfel, trebuie asumat, pardon, asomat, ca să nu fie supus la chinuri groaznice. Asta doar de Crăciun, că în rest mâncăm porc de China și de alte nații.

Acestea sunt fotografii și  comentarii pe care le-am primit pe e-mail.

“În Danemarca încă este permisă această atrocitate.  Pentru moment, apa oceanului s-a colorat în roşu …

Dar nu din cauze naturale.

Dar din cauză că, nişte indivizi măcelăresc delfinii Calderon, faimoşi datorită inteligenţei lor.

Asta se-ntâmplă în fiecare an pe insulele Faröer (Danemarca).

Cei mai „importanţi” participants sunt adolescenţi !  De ce ?  Este un fel de „sărbătoare”, ca să demonstreze „maturitatea” lor.

Toţi participă într-un fel sau altul, fie prin măcelărire, fie ca spectatori.

Delfinii Calderon – ca şi multe alte specii – sunt pe cale de dispariţie.  Ei se apropie de oameni, ca să se joace şi să comunice.

Asta este un adevărat semn de prietenie.

Ei nu mor imediat.  Indivizii îi taie cu cârlige, o dată, de două sau chiar de mai multe ori.

Atunci,, definii scot nişte ţipete / sunte ca de nou-născuţi.

Aceste animale minunate, se chinuie, dar ele nu capătă nici un fel de „consolare” în timp ce mor în propriul lor sânge.”

Zece membri de partid,

                 de Păstorel  Teodoreanu

Zece membri de partid
Visau viaţă nouă
Unul a vorbit în vis,
Şi-au rămas doar nouă.

Nouă membri de partid
De marxism s-au copt!
Unul s-a răscopt din ei,
Şi-au rămas doar opt!

Opt membri de partid
Au trecut la fapte …
Unul a trecut la Tito!
Şi-au rămas doar şapte!

Şapte membri de partid
Fac afaceri grase,
Unul a intrat la zdup
Şi-au rămas doar şase!

Şase membri de partid
Au strigat lozinci,
Unul a strigat greşit
Şi-au rămas doar cinci!

Cinci membri de partid
Când au fost la teatru,
Unul n-a aplaudat
Şi-au rămas doar patru!

Patru membri de partid
Şi cam toţi evrei,
Unul a plecat în Eretz
Şi-au rămas doar trei!

Trei membri de partid
Vorbeau de război!
Unul a vorbit cam mult,
Şi-au rămas doar doi!

Doi membri de partid
Mândri ca păunul.
Unul a înnebunit,
Şi-a rămas doar unul!

Un membru de partid,
Cel mai lămurit.
A plecat cu Onete-ul
Şi n-a mai venit!

ZERO membri de partid,
Luptă pentru pace.
Că partidul nostru drag
Ştie el ce face!

         *        *         *

                   *

Între odihnã şi paradis, între iad şi abis

Îmi vine să cred că totul e învins.

Un ursuleţ de pluş îmi bate la uşi,

O păpuşă de aţă  de păr mi se-agaţă.

Două cireşi sunt pe post de cercei,

În gură simt acru de la nişte cârcei.

În suflet port mândră a verii feerie,

Dar mă îngroapă îndată cu-a urii mândrie.

Des te lumină frânturi de pereche,

Un mugur ce scapără  tandru spre veghe.

Uncheşii s-au dus de mult printre stele,

Nu ştiu dacă –n în locuri  umbrite de rele.

Dar ştiu că atunci când îmi este mai bine,

O grea halebardă loveşte în mine.

Când cordul mi-e lesne în  linişti de-odihnă,

Tu spargi armonia şi mă împingi  în tină.

Când cred că –am scăpat de robia –ţi rapace,

Te-arăţi ca un înger cu mişcări stângace,

Cu guler  de frunze doinite dibace,

Şi note armonice, afrodisiace.

Te-ascunzi apoi după vorbe dulcegi,

Lăsând în urmă reproşuri regeşti.

Veni-vor  vreodată clipe cereşti,

Ca sufletul din abis să mi-l dezlegi?

Mulţumesc tuturor prietenilor şi cunoscuţilor şi chiar necunoscuţilor care m-au felicitat de ziua mea, care a fost ieri, fie că au făcut-o prin intermediul telefonului, direct, prin mesaje pe telefon sau prin e-mail, pe Facebook sau Hi 5, Netlog si alte reţele profesionale.

Ţin să le mulţumesc, de asemenea, celor care se doresc a fi prietenii mei, sau cele mai apropiate cunoştinţe şi nu au dat nici un semn de viaţă. Prietenii ştiu de ce!

Îmi vine sã te îmbrãţişez ca pe-o sticlã de vin,

 Iubesc mai mult licoarea decât amorul – venin.

 Clipele trec, vinul se scurge,

 prin vinele toate, parcã e sânge.

Deşi eşti depare, te strâng cu ardoare de sticlã topitã,

 ce curge prin mine  întâlnirea  râvnitã.

 Îmi vine sã te îmbrãţişez ca pe o razã,

 ce lasã în suflet  şiruri  – pelin,

 dar dragã – i licoarea, amorul -venin.

Sunt o carte deschisa pentru cei de aproape,

Sunt mereu pentru tine când dai peste ape,

Sunt mantaua din vremuri de ploaie rea

Când picurii mari sunt din lacrimi de sânge

Adunaţi intr-o mare ce devine prea grea.

Voi fi oriunde si oricând dai de greu,

Pentru o vorba de-alin sau iubire mereu.

Te ascult când ti-e bine, te ascult când ti-e frică,

Când şopteşti printre pleoape  ce de-abia se ridică,

O zbatere lină, un simplu   surâs,

Drag îmi este de tine şi-s veşnic supus.

Gândirea e bună doar atunci când e,

Ne spargem în pulberi de sticlă albastră.

Ne rupem în gânduri de iad neîntors,

Ne punem în spete aripi de paseri măiastre.

Am înghețat de dor de iubire,

M-am minunat de crasă mânie,

Mă doare spre soare o impertinentă fâșie,

Ce curmă spre nalturi umilă simbrie.

Sunt strâmbe de gânduri minunile toate,

Se-agață de toarte tot ce se mai poate,

Se umblă prin carte ca spre -o ieșire,

Deși vedem  în clar că tot se deșiră.

Ne șterg tot ce avem în minte,

Dar mai avem o rugăminte,

Către credinţa milenară aceluia cu fală

Să stingă el lumina,

Că biruri mari ne-ndoaie și ne spală

Și  sigur nu mai luăm chenzina.

Gândirea e bună doar când e dovadă, 

Gândirea e-a celui curat de bravadă.

Se pare că mulți s-au lovit de prostie,

Se ia, parc-ar fi, nu, chiar este robie.

Întoarce-ți privirea, Doamne, și vezi,

Stiu că nu ți-am dat multe dovezi,

Dar sigur ne vom căina pentru sine,

Pacatul de lume ni-l iartă și pune

Bucata de pâine pe masă,

Lumina din inimi aleasă,

Puterea adu-o în mine.

Sigur, voi fi mai bun. Mâine.

găsim. Că doar balta este plină de peşte.

Cred că este cât se poate de sugestivă aceasta poezie care circulă între împătimiţii e-mailului, al cărui autor este necunoscut, cel puţin de mine. Dacă este cineva care cunoaşte autorul,  vă rog să îmi comunicaţi şi mie. Mulţumesc anticipat!

*

Pe o insulă uitată din Oceanul Pacifíc,
S-a-ntâmplat un naufragiu, nici prea mare, nici prea mic.
Nu ştiu care-a fost motivul: ceaţă, valuri, terorişti,
Cert e c-au scăpat cu viaţă o mulţime de turişti.
Dar să vezi ce întâmplare, iaca, pe cuvântul meu,
Cum se joacă cu destine Bunul nostru Dumnezeu!
Că din marea încleştare, din a valurilor sevă,
Au scăpat ca prin minune doi Adami cu câte-o Evă:
Doi broscani şi c-o broscancă, doi franţuji şi-o frantuzoaică,
Doi englezi şi-o englezoaică, doi rusnaci şi c-o rusoaică,
Doi nemţoi cu o nemţoaică, doi arabi şi-o arăboaică
Şi doi greci cu o grecoaică cu mustaţă de tigroaică.
Başca au ieşit din valuri, cu noroc, doi mexicani
Şi c-o mexicancă trăznet, la vreo optsprezece ani.
Şi-ncă doi yanchei pur-sânge au scăpat şi ei uşor,
Evident că împreună cu americanca lor.
Şi-n final, să vezi necazu’: cocoţaţi frumos pe-o stâncă,
Uite c-au scăpat ai dracu’ doi români şi c-o româncă!
Şi-a trecut vreo săptămână de când au naufragiat,
Şapte zile-n care-a naibii, multe s-au mai întâmplat.
Că broscanul cel mai tare, celuilalt îi sparse faţa,
Să rămână numai unul pe felie cu ragazza.
Cât despre franţuji, aceştia, cum îi ştim noi plini de zel,
Fac de-o săptămană-ntreagă sex în grup cu mademoiselle.
Englezoii înc-aşteaptă, poate pică tam-nesam,
Cineva să-i introducă, s-o cunoască pe madam.
Ruşii-ncearcă în echipă să o schimbe pe rusoaică,
Pe vreun kilogram de votcă, chiar făcută din pufoaică.
Nemţii s-au uitat la valuri, pe-urmă la nemţoaica lor
Şi-au plecat în largul zării, înotând cu mare zor.
Beduinii, vai de dânşii, cum nu au prea multe-n bilă
Negociază arăboaica, cum s-o schimbe pe-o cămilă.
Grecii se iubesc pe rupte, iar grecoaica mică, grasă,
Blestemându-şi a ei soartă, îi priveşte pofticioasă.
Mexicanii se-apucară cu bărbaţii să trateze,
Cum să vândă mexicanca sau măcar s-o-nchirieze.
Pe yankei, a lor femeie, de cinci zile îi disperă,
Povestindu-le de drepturi, liberate, carieră.
Iar românii cei uniţi, în cultură şi idei,
Au format fix… trei partide şi se ceartă între ei!

***